De-o cenușie spaimă
au fost cuprinși ochii mulțimii
iviți precum cârtițele din argila stearpă,
o mulțime de mâini se legănă
îmbrățișând cer și pământ
precum coroana de spini
chipul intr-un potir
ca sângele să nu picure
în stropi triști peste ferigi și urzici

Iată, mă așez și eu
lângă această ferigă,
îmi pun mâna la ochi
și văd printre răni
un chip într-un potir