Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură
eu n-am chemat-o și nici nu țin minte cine a venit
să-mi împrumute una. Eu n-am cerut.

Prin fereastră se vede că afară miroase a deodorant prost
prea dulce, o pungă s-a așezat frunză peste o creangă pustie
se vede că vântul nu i-a dat pace;
miroase a fum, între mine și fereastră stă o țigară aprinsă,
miroase a cafea rece, fiartă în dimineți trecute, a tine miroase
despre care mi-am amintit că exiști pe undeva.

Te știu tu nu mă crezi. Aici începe totul,
ca un sunet eliberat după nouă luni, trei sferturi din doisprezece

Am să cad să nu mă prinzi spre tine vin,
prin fereastra se vede oricum că vântul nu vrea să-mi dea pace.