adu-ți aminte colecționam figurine de fum
să ne apere de sărutările proscrise
de somnul inexistent frigul teribil
lumea dezgolită lumea nebună
adu-ți aminte poeziile în care te priveai
ca în oglinzile deformante

amândoi râdeam
până când mă împietreau spaimele
pre-simțiri bizare
— despre asta nu îți vorbesc —

mă strecuram sub pielea ta să îmi redai viață
strigam dinlăuntrul celulelor fluide
să poți auzi când îți devin anima

alunecam lent
luntre spre ochiul tău dureros

să fim vigilenți somnambulule
să nu atingem mlaștina
dar tu îți prelungeai lumea prin labirint
și îmi cereai să fiu călcâiul tău invulnerabil