arde-mi mamă haina îngerească
nu mai sunt demult ce m-ai crescut
din blestemul Evei or să-mi crească
aripi noi de înger decăzut

culcă-te și lasă frământarea
de-a privi când ceasul, când la ușă
poți opri luminii înserarea?
lemnul îl mai pipăi în cenușă?

vezi de tata să nu se-ntristeze
mie, alte porți mi se deschid
unde pieptul o să-mi sângereze
drama de a fi un om lucid

nu mai strânge-n mica noastră casă
vechi desene, poze, jucării
dac-ai ști tu cât de mult m-apasă,
gândul că eu n-o să am copii