Te plimbi în lungul cheiului,
te-așezi la o masă visând,
prea obosit să-ți mai aprinzi o țigară, comanzi
o cafea,
câteva scrisori
pe care nu le deschizi au ajuns peste ape.
Un timp ai făcut socoteli
adunând, scăzând, înmulțind, împărțind
câteva sentimente,
închizând paranteze, deschizându-le
ca pe niște uși,
ca pe niște ferestre,
apoi mai rar,
până au ruginit
tot strecurând
lumina stelelor, lumina lunilor, lumina ochilor;
faci socoteli:
jumătate de viață trăită în locul altuia
cu jumătate de viață furată;
ilogic,
mai rămâne ceva:
un carabinier ce-și face datoria
legitimându-l în noapte
cu un loc
unde nu-l veți putea găsi
pe străinul acesta.