În zori, locuitorii plâng
Căci zilele-n clepsidră
Ca stelele se frâng.

În zori, steaguri se frâng
Căci acum bate vântul
Și stelele tot plâng.

În zori,întotdeauna sec
Lipsit de empatie
De negură m-aplec.

În zori, răscopt zevzec
De empatie gol
Și tot atât de sec.

În zori, străini dispuși,
În suflet să lăsăm,
Deschise, niște uși.