Ma rog neincetat la univers,
ma rog la stele si la iarba,
nu cer nimic mai mult
decat un sens,
sa imi calauzeasca viata alba...

Ma rog, insa cu cat ma rog mai mult,
totul se sterge inaintea mea,
iar viitorul sufletului meu
e doar imaginea de lut
a mortii, ce candva durea...

Ma rog chiar si acum,scriind,
ma rog cu lacrimi de ateu,
sa ma insel atunci cand cred,
ca singurul care-mi asculta ruga,
sunt din pacate, chiar eu...