M-am pierdut undeva
pe culoarele orbitor de luminate
ale inimii tale

este atat de frumoasă încăperea unde m-am oprit
să-mi odihnesc picioarele planse
de dorul căutării

oare... nu te pot îmbrățisa
tocmai pentru că sunt în pieptul tău?

oare... vei reuși să mă auzi cumva?
să iți dai seama că intre bătăile inimii tale
acea clipă de liniște
este de fapt numele tău... strigat
din toată ființa ce mi-a mai rămas?

Pornesc iarăși... știu că de data asta te voi găsi
și ne vom plimba de mană ca în prima zi

se tot aud uși ... se inchid și deschid
și tresar cand le aud cum se trantesc

M-am pierdut undeva in inima ta
și sper ca ușa mea sa nu se deschidă niciodată...