Mama

Mamă iubitoare, de copii dătătoare,
greul vieții purtate, în neaua tâmplelor
și-n ridurile feței sculptate,
în mâini de muncă înroșite;
în vise neîmplinite,
în pierderi ce viața nu întoarce,
în haine tot mai posace,
încearcă cu înțelepciune,
să te bucuri de viață și mâine,
chiar dacă este mai aspră,
prețuiește-ți viața, că-i a ta, nu-i a noastră.
bătrânețea, deți bate la ușă,
să nu-ți fie urâtă, ca o căpușe,
Primește-o duioasă și blândă,
Căci iubirea din tine învinge orice osândă,
nepoții ținând-o de mână.

23- 07- 1997