la sfârșit nu mai sunt eu
să nu mai spui nimănui asta
mai ascunde-mă o dată
știu că n-ai uitat olea

știu

văd cum mergi fix pe aceiași pași
stradă cu stradă
că numeri casele teii și castanii
cotiturile
cum le intri în suflete
vânt de primăvară
pentru ferestre deschise

știu cum ți-aprinzi țigarea
rezemată de un gard
ți-aș putea cere un foc însă ții ochii închiși
ești prea departe și nu auzi
scoți încet
încet
fumul
și pleci mai departe

un tramvai rostogolește departe
vremea vrajbei noastre
locul acesta e
doar o stradă foarte lungă