“Am putrezit o lună într-o coajă
de-argilă înroșită și de piatră
și am visat dulăi de fier cum latră
prin negura ce mă strângea în mreajă;

m-a tras afară mâna parfumată
a unei zâne ce stătea de strajă
și-mi îngâna la căpătâi o vrajă
despre soldații rătăciți de vatră.

Sunt bine mama! Simt că se sfârșește
Războiul Blestemat și spre lumină
ne îndreptăm cu toții; ca un pește

mă zbat în perne așteptând să vină
momentul când am să mă-ntorc. Citește
și celorlalți cu vocea ta blajină!...”

30 martie 2007