Mi-am ascultat ceasul bătând,
iar în vibrațiile sufletului,
gândul mă apăsa ca un
buldozer enorm pe creier,
și-n vise se auzeau doar sunete de greier.

Merg întortochiate speranțele,
cu o nepăsare de invidiat.
Răspunsul lor este acum și întotdeauna:
Memoria care a uitat,
nu poate vindeca un gând turbat.

Totul este clădit doar din nisip
și avem o biată colibă năruită.
În viață ceasul se agață de un tertip,
hrănit cu iluzii de o clipă,
în lumea asta ca o sorcovă, vopsită.