Este-un organism perfect reglat
Ce trăiește în al armoniei regat,
Aduce cu un oraș învăluit în aură verde,
Lipsit de oameni, poluare, în care zgomotul se pierde
Într-o liniște țesută cu sunete inumane
Care curg mângâietor în timpane,
Este o poezie sublimă concepută de-un Creator divin
Cu versuri scrise pe frunze ce-nchină un imn
Frumuseții neînsuflețite ce respiră candoare și puritate,
Ființă perenă ce-și pierde vegetală virginitate
Siluită de-ale omului lăcomie și aviditate,
Ce-i smulge excrescențe pentru a face
Instrumente pentru a sa comoditate,
Femeie vegetală nu acuză, ci plânge și tace.