dacă corpul meu n-ar avea prelungiri
m-aș putea raporta la peretele din fața mea
pe picior de egalitate...
dacă pleoapele mi-ar fi decupate
aș muri de fiecare dată când m-aș lua la întrecere purtând tălpile lui...

mi-e silă de pereții, pleoapele, cuvintele ce crapă toate în mine
așteptând să le nasc încă o dată
mi-e silă de visele maniacului ce îmi scrie
povestea, sinuciderile, nașterile, compozițiile moleculare,
Tot...
nebunul ce mă are scrijelită pe tălpile lui...
e încă o zi când va fi acrobatul numărul unu