Printre picioare se plimbau găini.
Iar cupa mea dădea
pe dinafară
pe dinăuntru,
picură sub pământ
rupe scoarțe
o înghit rădăcini
sfarmă pietre în pietriș
stinge-un punct,
din focul altui pământ,
și curge
încet, mai repede,
încet.
Râme beau,
iar găini le mănâncă,
și ciugulesc,
din mine,
ațâțate de gust.
Când voi mânca găina
voi fi eu.