îmi beau cafeaua fierbinte
și neagră ca noaptea fără stele
e amară și tare...
aburul ei îmi gâdilă
nările dilatate de plăcere...
e un tabiet cafeaua asta
ca orice mișcare
în lumea noastră mare...
nu ne dăm seama,
dar aluncăm mereu în
aceste mișcări stereotipe
ce ne dau siguranță
și chiar speranță
că totul e așa cum trebuie să fie...
nu putem trăi fără
jocul de-a fumatul
sau chiar de-a mîncatul...
cafeaua e o plăcere ...
însă nu toți o beau așa,
unii pun lapte și zahăr
îi schimbă gustul și culoarea,
nu mai e naturală
e plină de impurități...
ca viața noastră e cafeaua,
unii o vor tare, fierbinte și neagră
în starea ei primară,
iar alții o îndulcesc
fără să știe ce au pierdut...
fără să știe ce-au făcut...