Să fie clar
Eu TIMP nu mai beau!
Mi-am făcut ficatul zdrențe.
Nu mai pun gura nici măcar pe un
Păhărel cu secunde, de azi înainte.
Nici să nu aud!
Dar e posibil?!
Cum iau o înghițitură cum îmi vine
Să vărs efemeritate.
Și de-ar fi numai asta, dar
Are așa un miros acru de spaimă
Și-o aromă de păcat.
Nici la dușamani nu le doresc un asemenea chin!
Însă...
Când ies cu amicii la bodegă în Diham,
E penibil, toți au halbele
Pline cu timp –calde ce-i drept-
Și spumă de două degete,
Cum tânjeam și eu odată,
Iar la mine o sticlă
La juma’ de litru, de plastic,
Cu apă grea!
Râd, în mamele lor!
Și când mă gândesc la reclama aia idioată,
Aia cu râmele călare pe țestoasă:
“...răcorește-te numai cu Apă Grea...
campionii trăiesc mai mult!”
îmi vine să turbez, nu alta.
Dar ce să fac
Dacă și medicul mi-a prescris.
Nu mai pun la socoteală melița nevesti-mii,
Ce nu mai tace odată!
Parcă ar fi băgată la priză:
“Iar ai băut ca un porc!
Nu te uiți la tine în ce hal ai îmbătrânit?...
Ia du-te și dă trei ture de stadion
Să mai scoți din tine anii depuși
Că ai făcut gogeamite burtihanu’ ! ”

Ce să fac?
Îi trag două perechi de palme
Și mă duc.
Alerg ușor până la intrarea în stadion
Că de acolo din balcon nu mă mai vede
Și țușt la pensionari,
Eternii tablagii și șahiști...
Acolo nici nu știi cum trece timpul!
Asta-i remediul cel mai sănătos.
Aer curat, liniște, răcoare..
Nu tre’ să mai mergi la sala de forță,
Nici la doctori,
Nici la reginele magiei albe sau negre,
Nici la bioenergiticieni
Ori la babele satului să te scuipe
Și să te frece cu săpun, ca la deochi.
Plus câți bani pui deoparte...
Așa îmi pot plăti și eu întreținerea la bloc!
Da! Da!
Of, Dumnezeule, că mare Þi-e grădina!

Totuși,
Parcă mi-ar fi poftă de una mică!
Ia stai! Că am impresia că
În pantalonii ăștia am alocația lu’ fi-miu!
Ce noroc!...

(10-iul-2002)