Începe să miroase dulceag
A ceară și flori putrede
Minciună guri uzate
De vreme și tutun
Oglindă oglinjoară
Ascunde-mi cearcănele
Ca niște flori de prun
Mai am vreo două anotimpuri
De putere și de rătăcire
Până când cel din urmă zâmbet
Cu mâna mea-l voi fi ucis
Abia apoi mă voi opri din scris

Și ca un orb care visează
Lumânări și lampioane
Mă voi întoarce întreagă
La splendoarea
Mizeriei umane