Nu e vopsea,
E sânge,
Se-mbibă în perdea
Și spini începi a frânge.
Privește trandafirul!

Petale roșii, mate,
C-un unic ochi deschis,
Adevărate nestemate,
Văzute din abis.
Mai roșu decât perdeaua!

Îl îndrepți spre cer:
Un înger frumos,
Cu pântec efemer,
Cu brațul drăgăstos.
E perfecțiune în imperfecțiune!

Tu, când vine noaptea, plângi
Căci ziua a trecut
Și, neîncetat te rogi
Pentru un nou început.
Dar de ce nu vrei să vezi stelele?