nu cumva sunt prea împietrită de atîta forfotă
nu cumva sunt mai nesigură, mai sperioasă
în unele zile sunt de fapt la răscrucea unui alt drum
pe care-l reiau dintr-o direcție anapoda
de fiece dată
am mai tot timpul sentimentul bramburelii
dar văd cine ești
văd cine ești
văd cine ești
văd cine ești
văd cine ești
văd cine ești
văd cine ești
și mai văd cum în mine
s-a adunat o gloată de cheflii
care toarnă și toarnă toate poșircile din lume
am întrucîtva un aspect vanitos
și sufletul cîinelui se uită la mine, lingav
se uită și scoate cîte un mîrîit de trîntor
zgîndărit pînă peste măsură
din obișnuință
cu degetele în capul lui spart
ca după ce-am sfîrșit de umblat
prin rîndurile cu salată și ceapă
după ce-ai sfîrșit de
tăvălit scovergile-n zahăr