Închide geamul! Vântul printre case,
Barbar si tandru, spulberă armate
De ger iar ceasul catatonic bate
În albul întuneric, ora șase.

Trage perdeaua! Sumbra voluptate
A focului să îmi pătrundă-n oase;
Să număr pașii clipelor rămase
Din infinita mea eternitate;

Să-ți fiu căldură, tu să-mi fii iubită
Și s-ascultam aglutinați, cum geme
În depărtare,-o pasăre rănită.

Stinge lumina și-ntre noi să cearnă
Tihna tăcerii; sa uităm o vreme
Că suntem despărțiți și că e iarnă.

4 mai 2007