în fiecare dimineață caut pământul
scriu despre tandrețea luminii și tac
mai aproape de soare cu un gest
ne răsucim în jurul venirii nicicând așteptate
mai departe de marginea lumii cu un vers
nu vom rosti astăzi nimic despre penumbră
însingurați surâzând transparențelor

timpul e scânteierea în care îți citesc neliniștea
jocul creează traiectoria din care surprinși evadăm
punând la încercare grija desprinsă de haine
când claritatea prezenței pierde orice loc stabil
în dansul clipitei de spaime și frumuseți
ne vom recunoaște după starea de aruncare
pe piatra mai albă decât halourile viselor

fiecare pas îl desenăm în oglindă
liberă pasărea neștiutului ne călătorește spre cer
apele se vor deschide când mai aproape de noi
vom ajunge în cele din urmă

înspre apus au înflorit copacii



asculta poezia in lectura Danei Banu