E atat de greu sa spun
sa gandesc,
sa fiu fara tine!
E atat de greu
ca-mi vine
sa fiu,
sa gandesc si sa spun
doar cu tine!

Azi noapte te-am visat,
a fost un simplu vis,
a fost frumos
asa frumos incat am plans.
Erai doar tu!

In tot ce fac eu simt
ca esti aici cu mine,
ca stai si taci
si te ascunzi
asa cum ai vazut prin filme
si-acum acum m-astept
sa-mi sari in spate
si sa razi
ca nu am reusit sa dau de tine.

Ai sa te-ntorci...
nu-i asa ca da ?!
Nu-i asa?
Tu nu ma poti lasa sa stau asa
lipsit prea mult
de jumatatea mea !
Ar fi inuman sa faci asa ceva.
Nu-i asa iubirea mea?

E un inceput de toamna
cand toate tristetile lumii isi toarna
picaturi de melancolie,
cu zambet de vara tarzie,
in nopti nedormite
si-n zile plicticos linistite
de cruda asteptare.

Iti amintesti incolacirea de brate
in murmur de soapte
pe balconul
ce-n miezul de noapte
prea mic ne parea
si mai tii minte somnul
ce incet si greu
pe amandoi ne cuprindea?

E greu;
e mult prea greu
sa fiu doar eu
cand nu esti tu
in dreapta mea,
cand nu ma tii de mana!