Aș vrea să fiu orice altceva orice în afară de mine și de toți și de posibilități
la capătul tunelului rămâne întotdeauna efortul
spuseră îngerașii bătând din palme mândri
eu nu văd decât ce nu poate fi întotdeauna
ei bat din palme bucuroși de jumătăți și sferturi de medalii nichelate
Care-i sensul la ce bun
colțuri îndoite la fiecare carte începută anul ăsta
dacă nu le mai văd
La ce bun coaste rupte entorse luxații lacrimi și zâmbete
daca n-am mers la mondiale
la ce bun sunt eu
dacă nici măcar un tiv nu știu să cos
tot împinsă tot călcată de la primul pas greșit
am rămas goală în fața lumii
de data asta bat singură darabana în cimitirul de scuturi ruginite
sub brațul lichid al realității
n-am fost niciodată copil cu adevărat
când adorm de fapt adulmec dimineața și apoi mă vindec seara
am fost învățată cu sferturile
care de fapt sunt cele mai importante dar insuficiente
am o gaură în pata care-mi introduce codul
computerului universal recunoscător de oameni
sunt psihopată și o recunosc poate asta e problema
plâng pentru că îmi place și mă opresc pentru că așa trebuie
nu există concluzii la nimic la mine cu atât mai puțin
am obosit și sunt nehotărâtă asupra stării
dar nu m-aș odihni în veci
îți spun un singur lucru despre mine: nu mă tenta pentru că cedez
și o să-ți pară rău pentru că o s-o tot țin așa până obosești
vreau să infectez lumea cu somnul meu
mă zgândăre o insectă pe limbă și vreau să înțep pe toată lumea.