Mi-am încrustat, adânc, în inimă, păcatul,
Otrava lui îmi curge învolburată-n vene
De-acum, în locul meu, la pieptul tău, stă altul,
El te sărută tandru, pe pleoape și pe gene.

Pe el îl strângi în brațe și lui îi mângâi părul,
Lui îi șoptești, suav, cuvinte la ureche,
Decât minciuni ce dor, mai bine adevărul,
Nu eram eu, mi-ai spus, sufletul tău pereche.

Dar ai să plângi la rându-ți, și-o să îmi ceri iertare,
De-acum, însă, în toate și-n tot va fi târziu,
Să simți, la fel ca mine, o dragoste cât doare,
Sufletul lui pereche nu vei fi tu, o știu.