Bătrâna doamnă nu voia să plece:
Se-nveșnicise într-un colț de canapea.
Din când în când, octogenar de rece
Cu ochi de toamnă veche mă privea.

Bătrâna doamnă nu voia să plece:
Îngălbenise tot în casa mea.
Pendula începuse clipa să își sece,
Covor de foșnet pasul tânguia.

Bătrâna doamnă nu voia să plece:
Din pod lumina galben burnița.
Îngălbenise dragostea-n ghivece,
Iar inima în galben cadența.

Bătrâna doamnă nu voia să plece:
Fotoliul meu în galben se-ngropa.
Părea că viața-n galben se petrece,
În galben sec surâsul amorțea.