hai să te văd în luna lui mai
desenând trei portrete într-o oră jumate
hai să te văd lătrând spre lună roșu-abstract
copiilor ce-am fost odată maturi aruncă-le în fugă peste garduri o ciocolată pitic
și-o muzicuță chinezească plină de triluri
hai hui zburdă gândul și primăvara-i desculță
nu vezi că ai riduri ticuri și fixuri nu vezi că
suntem bătrâni deja vine rima ce-am detestat-o mereu în fuga hohotului de râs
vine rima și ne sfâșie cearceaful cald și aspru al poeziei pierdute
peste pământul nimănui
hai aprinde felinarul acela și taci
nu căuta în orașul acesta pietre și ierburi de leac
nu îmi spune despre tăcere nimic
am citit astăzi poezia unei tinere pe numele ei livia ștefan
mi s-a făcut rău de asemănare de strigăt de oglinda cu 20 de ani mai tînără
(fie vorba între noi are neșansa de a se fi născut cu 20 de ani mai târziu răzvrătirea ei e inutilă deja)
aprinde felinarul și exersează mersul piticului
nu transpira nu râde vezi că vine ploaia
ia-ți o umbrelă neagră și pune soarelui ochelari dolce&gabana
hai să ieșim în oraș
am obosit de mine de cuvinte caramel de fleacuri
de prostie și de false feminități

mâinile mele pot încă desena linii frânte
pot scrie proză poezie sau multe nimicuri
ochiul meu poate privi până departe

degeaba degeaba eu nu m-am schimbat
doar versul tremură uneori bătrânicios și astmatic
în lumina unui felinar pe care eu te-am rugat într-un titlu stingher să-l aprinzi

asculta poezia in lectura autoarei