The blue cafe

Mi se pare că aud șoaptele în palmă, cuvintele
Cad în ceașca de cafea, eu sunt ținta nemuritorilor
Când îți întinzi arcul până la mine eu te privesc în ochi,
Îți curg prin vene, prin ani, stai nemișcat
Începe parada căutătorilor de aur cand nu mai ai nimic de spus
Hai să facem punți de păcate pe care să stăm tolăniți
La soare și să luăm în derâdere pescarii, să le spunem
Sunteți niște bărci rătăcitoare, până ne vor crede
Și vor aduce la mal bucăți de albastru din care să ne
Hrănim până seara, leneși vom sorbi noaptea,
Parcă aș trăi anotimpul ăsta cu tine.