În fuga vieții, umbra ta uzată,
Pândind lumina tulbure din zi
Când ceasul crud începe să se zbată,
Se-mparte între soț și doi copii.
Poveștile le știi pe dinafară
-Prinți și prințese care merg la bal-
Și repetată-n fiecare seară
Și-mbrățișarea e un act formal.
N-ai timp deloc, căci timpul tău se-nchide
Pentru vecie în clepsidra lor
Și-ntinse pe câmpiile aride
Rămân singurătățile ce dor.
............................
Soție, mama, vajnicule mim
Al transei conjugale - Mulțumim!

24 mai 2007