De ce plecat-am dintre voi
în toamna-ceea timpurie?
Să fi rămas păstor la oi
să fi rămas să leg la vie

De ce-am urmat al stelei drum
spre zările necunoscute
pe căile pierdute-n fum
și de primejdii-nvăluite?

De ce-am privit mereu in sus
spre culmile nemaivăzute?
Să fi rămas fecior supus
să fi rămas la noi la munte

De ce-am visat necontenit
spre clipele atemporale?
Să fi rămas neprihănit
să fi rămas la noi pe vale

În drumul dur către zidar
eu am pierdut surâsul
mi-i viața muchie de zar
și-i recunosc doar plânsul

De-aceea m-aș fi vrut acasă
alăturea de oameni teferi
în lumea mea mărinimoasă
de vechi Pietrari si de luceferi