vechi povești înghețate în pagini
desenează în alb și negru o prăpastie,de fapt doar niște margini,
creionul tremură,tremură umerii juliți...
acum cei pedepsiți răstignesc orice pe cruci,
fiecare langa crucea lui,pe golgota lui trăiește cutremure
își ascute mereu sulița,dar nu știe de ce trebuie sa îndure
lecții despre credință,când el aleargă printre zei
fără să știe la care să se închine...
când își spune ateu se trezește imediat la marginea prăpastiei,
ar vrea să arunce în ea durerea,
dar unde îi este crucea?
a rămas undeva la poalele vreunui deal pentru că n-a
mai găsit poteca...