Secondate de zimbete,
in piruete,
trec pe rind
serpoaice cochete,
in sold leganat
mistuindu-si ispita.

Ca sa nu mai zic de buze,
nascatoarele de tropicale patimi,
confuze,
numai bune de consumat
dimineata
pe inima goala
(de viata.)

Ti-au sculptat prin artere,
cu gheare de fiara,
femei-pradatoare,
calea regala.
(o prada perpetua)
desi e ambiguu
cine e vinator
si cine e tigru.

Le privesc cum te cheama
din priviri si din coapse;
trec de dinaintea-ti -
derutante-n sinapse,
imperative
ori de catifea senzuala...

Le-adulmeci din orbita
febrila si goala
iar eu,

eu dau in clocot
si-ametesc asa, verticala
- o statuie de ceara
ce s-a pierdut cu firea -
si-mi suier singura, iara;
stai linistita, e doar o gara.

5.09.2002