Mi-e teamă uneori
că n-am să mai pot striga.
Ecoul cuvintelor
va prinde rădăcini
în umbre de vise
în care îmi voi găsi casă,
veți închide frumosul
în aripi de clipe
ce vor zbura între noi
prin drumuri de gânduri.

Ne-am putea chiar confunda
de atâta albastru.