Pe strazile intunecate si pustii,
Spre cimitirul de la cap de lume,
Merg oameni tristi cu haine fumurii
Pe pietrele ce n-au nimic a spune.

Opt dintre ei pe umeri poarta
Sicriul celui care-a fost odata
Un tanar trist ca lumea toata
Ce a trecut prin viata fara pata.

Cortegiul celor ce-l petrec
Pe drumul nesfarsit spre moarte,
Nici nu se uita pe-unde trec
Ci merg tacuti tot mai departe.

Niciunul dintre ei n-a cunoscut,
Pe cel ai carui ochi sunt stinsi,
Dar nimeni asta n-ar fi vrut
Caci nu stiau ce-i ala plans.