De ce plângi, Măline?
Crezi că florile pe care le-ai omorât,
simt?
Mai bine întinde mâna
Și dă-mi norul ăla:
în caz că plouă,
Mi-l pun în cap.

De ce plângi, Măline?
Crezi că cirezile care intră-n cotlete,
simt?
Mai bine taci
și crapă fluierul ăsta:
în caz că ne-aude cineva – o săruți și-i trece.

De ce plângi, Măline?
Crezi că dacă tace vântul,
A murit Dumnezeu?
Mai bine să răsturnam cârlionții ăștia,
Că poate-așa,
o să se-ntoarc-acasă.

de ce plângi, Măline,
ți-e dor?