Toamna in Constanta are parfumul
castanelor rostogolite si ude si rosii,
al teilor ce inca-si mai tin frunza pe crengi,
al cerului inchis, al bancilor goale,
al baltoacelor in care incerc sa nu calc,
al cartilor citite pe o lumina chioara,
al troleibuzului ce uda trotuarul,
al cainilor ce te latra pe plaja,
al scoicilor negre aduse de valuri in trepte,
spargandu-se sub pasii tai,
al marii tulburate si calde,
al fetelor ce-si scutura umbrelele inainte sa intre
in scoala,
al rasetului lor
si-al soaptelor pierdute acum pe culoar,
al pasilor tristi, pe stradute
de care te leaga amintiri nestiute,
amintiri neamintite, ale tuturor celorlalte toamne
de vis.

E toamna de Constanta cea care are gustul
creionului cu varful rupt,
si al briceagului deschis de mine acum,
lama tocita...

/30.09.2002/