Clipa

Ieri am prins în palme o clipă.
Avea fusta lungă,
puțin transparentă
cu care-și ascundea
picioarele albe,
ca o copiliță jenată.
cât de mult vroiam
să-i ridic fusta
și să-i mângâi trecutul.

Ieri am prins în palme o clipă.
Avea sânii nalți, netezi
pe care se odihneau
nouri albi, liniștiți
de parcă așteptau o ultimă suflare
să le scurgă lacrimile.
cât de mult vroiam
să suflu norii
și să-i sărut stâncile.

Ieri am prins în palme o clipă.
Avea buzele roși, mari,
care tăiau jenant
o prăpastie îngustă, abisală,
de parcă două asfințite
împărțeau orizontul.
cât de mult vroiam
să-i ating malurile
și să mă las în prăpastie.

Ieri am prins în palme o clipă.
Avea ochii mari, cafenii,
pe care îi scălda
în ape adânci și limpezi,
ca pe două scoici
uitate pe fundul mării.
cât de mult vroiam
să mă scufund în ei
și să vorbesc cu scoicile.

13 octombrie,2002. Chișinău