Mi-au lunecat zorile inspre nadir,
Mi se infasurau trei raze pe langa fluturii
Cu cap de mort si cu aripile grele de stele.
Mi se-ntamplase sa fiu
In lumea cealalta
Si sa ma minunez in fata portilor
Care nu se deschideau inspre altunde,
Ci ma-ntorceau obsesiv
In sine, ori de cate ori incercam
Sa le pasesc pragul.
Tu erai undeva, intr-o oglinda
Care-si astepta piatra de-o vesnicie,
Iar eu plangeam inaintea portilor
Si-mi frangeam mainile
Si imploram, habar n-am pe cine
Sa ma elibereze, sa-mi ia aripile,
N-am nevoie de ele,
Nu vreau sa zbor,
Nu vreau sa umbresc,
Nu vreau sa ard,
Nu vreau sa fiu altfel,
Nu vreau aici!
Mi-am indreptat umerii si m-am mirat
Alunecand, de aerul care se descarna imprejuru-mi.
Si nu mai aveam decat o raza ombilicala,
Primordiala, care undeva
Inspre zenit,
Se prefacea in suvoaie
Ascutite
Si cristaline.