Azi luna-mi e ca strachina cea goală,
din care mămăliga au mâncat-o hoții
stau și mă mir tâmpit și ca netoții
ce-mi mai rămâne de băgat în oală.

Degeaba-mi ești tu în bucate sare
și eu smântâna de pe o sarma,
îmi vine să ma sinucid, nu altceva,
iubirea noastră de mâncare n-are!

Mă spânzur elegant și-ncet de riduri,
cu funii grose de rimel pe față,
îmi construiesc din amintirea ta doar ziduri
de unde să m-arunc când este ceață!