Părerea mea iar m-ai atins,
iar ai atins sufletul bietului mine
și cum știam că o să se întâmple
iar ai plecat și mai lăsat
să te visez.

Dar poate așa-i mai bine,
se pare că-atât m-am obișnuit
încât imi place;
iubirea mea-i o dulce suferință
pentru tine
și o accept.

De ce te-ai mai întors
când știai bine
că nu vei rămane
lângă mine;
m-ai folosit?

De ce ai mai plâns
când ale tale lacrimi
erai minciuni aruncate către mine?
Ce ascuns interes m-ai poți avea
când îți ofer ființa mea?