Stau in noroiul greu,cu-n suflet rau,
Din cerul sur am prins cuvantul unui zeu
Pe care il framant cu mare greu
Spunand un lucru fara noima,zau.

Sunt plin de vorbe si de intrebari momai
Din care-ncerc sa rup o cugetare-a unor zei
Pentru a-mi umple-un creier de idei
Sa le zdrobesc apoi intr-un condei.

E o cunoastere care ma chinuie mereu,
Purtandu-ma pe-aceleasi cai din hau,
Lasand la porti pecetea-celor zei.

Sunt doar un negustor trimis de ei
Pentru-a rascumpara trei suflete din cei
ce au murit de muchia unui calau.