Codrule cu frunza deasa,
Pasari ciripind a viata,
C-un covor moale de iarba
Lasa-ma sa vin acasa.

Acasa-n sinul tau,
Ca mi-e dor si-mi este rau,
Acasa la umbra ta,
Si la stralucirea ta.

Nu fi suparat pe mine,
Ca am plecat de la tine,
Acum am venit-napoi,
Sa te-mbratisez oi!oi!

Codru-acela suparat
Dintr-odat s-anviorat,
Cind o lacrim-a picat
Si totul s-a transformat.

Frunza-n vint parca vorbea
Si codrul se apleca,
Padurea toata fosnea
Si buna ziua-mi dadea.

Ma-ntreba prin plecaciune!
Cum era acolo-n lume?
Si dac-am gasit cumva,
Alt codru cu vraja sa.