ÃŽn seara de dincolo de mine,
neavând spumant de baie
m-am săpunit în Calea Lactee.
Călcâiele, rămase acasă,
crăpate de ciudă,
le-am răzuit cu orgoliul defunct
ca un loz necâștigător.
Apoi am curățat urmele
de spumă și lavă stinsă,
desfundând cu greu scurgerea timpului.
La final mi-am stâns pe șolduri
prosopul de ozon găurit,
și am plecat să-mi scriu
testamentul la bustul gol,
în așteptarea piedestalului.