mi-e moartea atat de blanda si moale
in nufarul acestui fotoliu
in valurile cu parfum de gutui
in mareea calda a bratelor tale

e-n spuma lunii atata loc
de adormit cutremurul si neincercarea
parerea de rau regizata postum
paralizata mult inaintea pulsatiei

atatea pene lipite pe ganduri
pe ascutirea obscena a arderii-n alb
atat de protectoare aceasta zapada plusata
peste somnul cu genunchii la piept

tristetea metalica se va sfasia si se va despleti
in dulci ghemotoace de vata
peste tot suvitele unui timp neamintit
isi vor prelinge aroma rarefiata

toate firele vietii mele despicate
vor face inspre capat fructe de puf amar
intre petalele altor fotolii
ale altor si ale altor indepartari
ale altor si altor sfarsituri prelungi
catifelate.