Asteptam barbatul
care sa-mi caute prezenta
in minunea calda
a oglinzii mele goale.

Am pictat o usa
chiar in mijlocul oglinzii,
dupa ea s-au deschis alte usi,
fara ordine.
Ordinea-paznicul sufletului
isi trimite mortuara rigiditate
in gand si simtire.

Te-am visat prea mult,
iti pierzi consistenta,
bratele mele cautandu-ti umbra
nu se vor mai incolaci
in jurul conturului tau.

Voi deveni si eu o umbra,
prea mult am mers, am vorbit,
m-am culcat cu fantoma ta.

Mai am vreme sa-ti fac
un trup viu,
dar dorm si visez
imaginea ta perfecta
in inima si fruntea mea bolnava.


Mai pictez o stea
langa usa,
fierbinte,
sa topeasca oglinda.

Raman cuvintele mele
sa umple formele cu raspunsuri.
Cerneala s-a uscat
cuvintele sunt imprimate
de ordine.