Îți spuneam White Rabbit
și ne întâlneam în fiecare dimineață
la etajul zece din cel mai mare spital
din cea mai mare capitală,
uneori urcam împreună,
cu liftul rapid,
veșnicia întrebării tale, ce mai faci,
și a răspunsului meu, bine, multumesc,
dar mai ales a privirilor noastre
învelite în albastru și negru,

Miercurea era vizita cu Profesorul,
odată te-am întrebat, ce crezi despre
cazul acela complicat, tu îmi vorbeai,
mergeam spre saloanele
de la neurochirurgie,
ți-am spus, esti rezident,
și tu ai râs,
iar eu am vrut să te iau de mână...

Nu stiam cum te cheamă,
îți spuneam White Rabbit
și vorbeam despre calculatoare
și sisteme de sănătate,
nu știai cum mă cheamă,
eram fata cu părul lung din România
și îmi spuneai în fiecare seară,
see you tomorrow,

Am plecat, într-o ultimă zi
de septembrie,
te-am văzut prin geam, lucrai,
am plecat fără să îți spun
că mâine avea alt sens
al împătimirii noastre.