In vorbe fara rost
el vedea poezii,
acum ca este mort,
sa-l plangem pe campii.

El a iubit natura
si tot ce i-a fost dat,
nemeritandu-si ura,
il plange valul inspumat;

iar muntii ce-i fusera frati,
padurea ce-i fusese sora,
el i-a lasat inlacrimati,
pentru o lume noua.

Cand unul ce-i va semana
in lume se va ivi,
sa nu-i dorim asemenea,
ci sa-ncercam a-l iubi.