M-ai învățat
să nu te mai privesc
în ochi
când trec aparent
indecent de nepăsător
pe lângă tine.

M-ai învățat
să-ntorc apoi privirea toată
să văd dacă și tu,
măcar o dată,
te întorci
să vezi de m-am întors
la rândul meu...

M-ai învățat
să te iubesc doar din profil,
subtil,
cu coada ochiului, de teamă
că are să te doară
privirea mea brutală,
cu fulgere albastre,
de cristal.

M-ai învățat
să îți promit amar
sub fiecare lună plină
că de o fi să mai zbori mult,
felină,
din trup în trup,
să mă mai vezi o dată,
cu inima în dinți, pe jumătate mestecată,
am să te bat în ținte
în plină stradă
cu un sărut topit în gheață
să te păstrez, cuminte,
a mea pe viață
în ultima ta gazdă
îndrăzneață.