Ce vrei de la mine fulg de nea?
Ai poposit cândva pe buze arse,
Te-ai topit și te-ai pierdut printre cuvinte.
Le-ai înecat!
Cadavre zac acum la margine de gând,
Și bântuie prin vreme,
Căci fără lumânare-au apucat să guste
Însetate, din apa ta.

Aș vrea să te ajut!
Ai înghețat acum de neștiință,
Te-ai regăsit, dar porți prea greu pe umeri
Teama să te întorci „cândva”
S-alungi de lângă tine viscolul crâncen
Născut din puritate.

Ce vrei de la mine fulg de nea?
În spulberarea sorții ba te-apropii, ba dispari.
Nu știi nici unde să te-așezi măcar
Să te refaci!
Mai rătăcește-așa o vreme printre zile
Și-apoi să te întorci să-mi spui
Cum știi mai bine...

Ce vrei tu de la mine fulg de nea?



11 ianuarie 2003