Mă încrezusem prea mult în Timp, prea mult așteptasem odihna. Nu prea am văzut marea lăsându-se în voia largului, crestele valurilor navigând spre orizonturi aproape inaccesibile. De acum înainte nici un poem nu-mi va trimite imaginea celui care se adăpostea în cutele vântului, care visa să ducă anticele catastrofe în locuința prinților. Degeaba întreb oglinzi și bălți.